duminică, 26 decembrie 2010

Un copil zvapaiat...Un Mos adevarat?

Despre mine as putea spune ca sunt sora lui mai mare .:)
El e un pusti de 4 ani si e genul ala de copii ce-ti dau batai de cap.Poate o sa para ciudat ,dar facand o analiza cu " pe vremea mea " el e foarte diferit. O zi obisnuita pentru el incepe la ora 6 jumatate si se incheie la 11 jumatate.(Eu ma trezesc la fel dar nu ma prinde 10 treaza:) .In fiecare zi in drum spre scoala il las si pe el la gradinita si toata lumea se uita ciudat.Copii la inceput imi spuneau mama :) educatoarele "doamna"...In ce lume traim?
Trecand peste proasta introducere si tinand cont ca in scurt timp vrea sa se joace la calculator, ieri vine cu noua lui idee "Mosul nu exista"
Pai bine mai, m-am chinuit atat sa fac bradul ala..si deoarece mama cerea atata seriozitate pe subiectu asta ,am ajuns toti sa credem ca exista si tu vii cu teoria "nu exista".
Asculta-ma...
Povestea suna cam asa...
Demult era un om foarte bogat dar care nu avea copii .Traia in Laponia si isi dorea sa vada zambete de copii si sa le daruiasca totul.Aesta isi adunase o armata de ajutoare care construiau si trimiteau jucarii copiilor de craciun. I se dusese vestea de mos al craciunului si astfel avea nu unul ,ci toti copii de pe planeta .Ii iubea foarte mult si se bucura cand acestia ii trimiteau scrisori de multumire sau il vizitau.
Intr-un mic orasel de langa Laponia ,un baietel de cativa ani nu gasise nimic sub brad in dimineata de Craciun.Stia ca nu a fost cuminte ,dar avea un plan sa se razbune pe mos.A dat zvon in toata imprejurimea ca mosul nu exista ,ca nici craciunul nu a existat .Copii l-au crezut si nu mai erau multumiti de mos.Auzind acestea mosul s-a suparat foarte tare si a hotarat sa inchida fabrica de cadouri si sa-i uite pe copii,dar in ultimul moment s-a razgandit.
El vine,an de an pentru copii care cred in el ..

Priveam in ochii lui si imi dadeam seama ca peste ani povestea asta o sa i se para atat de falsa si o sa rada de mine ,dar tare ar fi frumos sa nu aflam niciodata .Visele sa nu devina cosmaruri si fericirea sa nu dispara de pe chipurile noastre de copii..

Un comentariu:

  1. ei, ei...
    si totusi copii astia impart atata fericire in jurul lor...

    cel putin a mea incearca sa ma inveseleasca mereu cand sunt "supalata" :))

    RăspundețiȘtergere